Nu stiu ce m-a apucat weekendul trecut ca vreau sa ma duc la Cusma. Cusma inseamna caciula. Pe langa caciula, cusma mai e si un sat la poalele muntilor calimani. De ce se numeste acest sat Caciula nu stiu. Stiu ca din zona aceea, adica muntii Calimani, vine o parte din apa pe care o beau multi oameni din Bistrita si de langa si mai stiu ca de acolo se taie multi copaci si legal si ilegal.
Asa au ajuns ca muntii sa fie mult mai goi. In acest sat traieste o batranica, doamna Marioara. o femeie extraordinara. Mi-a placut cum vorbea. Nu ma refer aici la accent ci la intelepciunea din vorbele ei. Dupa ce m-am plimbat prin sat cu dansa sa imi arate imprejurimile, mi-a aratat scoala care a fost putin construita degeaba, dupa cum zicea: "Au reparat scoala veche ca sa nu mai meraga copii la scoala in Dorolea. Acum au scoala noua ca sa mearga tot in Dorolea. Iar pe tiganii din sat nu ii intereseaza sa isi duca copii la scoala ca sunt multumiti cu ce ii ajuta statul". Tiganii au ajuns acolo in ultimii ani cand au constatat ca ce usor se pot castiga bani din padure, caci nimeni nu ii intreaba de ce si cati copaci taie.
Casa domanei Marioara, e a unui fost preot din Cernauti. A lui a fost si mobila si icoanele de pe pereti. Multe din lucrurile din casa depasesc 100 de ani si nu doreste sa le schimbe, dea sau doneze. Multe din farfuriile pictate expuse pe pereti le-a facut cadou prietenilor.
Ne-am oprit in camera cu balcon, unde ii place sa se odihneasca. Am vazut o parte din lucrul de mana pe care l-a facut. Covoare, dantele, toale si tot ce se poate face la razboiul de tesut care acum e pus bine de'o parte, caci nu mai are pentru cine sa lucreze. Mi-a zis ca: "Am facut tot ce am putut face pentru familia mea. Nu mai am pentru cine sa tes. Astazi lumea nu mai e interesata de asa lucruri ci numai din ce gasesti la magazin" si ii dau dreptate. Unul din baietii ei plecat acum in Austria la munca. Cand a plecat si-a luat si un tol de acasa pe langa sacul de dormit, ca a zis, ca daca il prinde noptea in masina nu are rost sa meraga la un hotel. Ceilalti doi baieti sunt si ei plecati. Unul in america de 15 ani iar celalalt a murit in Spania acum doi ani.
Uitandu-ne la marul din fata casei, mi-a povestit ca intr-o zi era asa de ocupata cu niste ganduri si ca avea probleme foarte mari. Nici nu a observat marul din fata casei. Dar cand a vazut cum i-au cazut petalele folrilor in poala si-a zis ca de ce sa isi piarda tmpul gandindu-se la ce amara e viata cand se poate bucura de asa o frumusete de copac...
Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =
Asa au ajuns ca muntii sa fie mult mai goi. In acest sat traieste o batranica, doamna Marioara. o femeie extraordinara. Mi-a placut cum vorbea. Nu ma refer aici la accent ci la intelepciunea din vorbele ei. Dupa ce m-am plimbat prin sat cu dansa sa imi arate imprejurimile, mi-a aratat scoala care a fost putin construita degeaba, dupa cum zicea: "Au reparat scoala veche ca sa nu mai meraga copii la scoala in Dorolea. Acum au scoala noua ca sa mearga tot in Dorolea. Iar pe tiganii din sat nu ii intereseaza sa isi duca copii la scoala ca sunt multumiti cu ce ii ajuta statul". Tiganii au ajuns acolo in ultimii ani cand au constatat ca ce usor se pot castiga bani din padure, caci nimeni nu ii intreaba de ce si cati copaci taie.
Casa domanei Marioara, e a unui fost preot din Cernauti. A lui a fost si mobila si icoanele de pe pereti. Multe din lucrurile din casa depasesc 100 de ani si nu doreste sa le schimbe, dea sau doneze. Multe din farfuriile pictate expuse pe pereti le-a facut cadou prietenilor.
Ne-am oprit in camera cu balcon, unde ii place sa se odihneasca. Am vazut o parte din lucrul de mana pe care l-a facut. Covoare, dantele, toale si tot ce se poate face la razboiul de tesut care acum e pus bine de'o parte, caci nu mai are pentru cine sa lucreze. Mi-a zis ca: "Am facut tot ce am putut face pentru familia mea. Nu mai am pentru cine sa tes. Astazi lumea nu mai e interesata de asa lucruri ci numai din ce gasesti la magazin" si ii dau dreptate. Unul din baietii ei plecat acum in Austria la munca. Cand a plecat si-a luat si un tol de acasa pe langa sacul de dormit, ca a zis, ca daca il prinde noptea in masina nu are rost sa meraga la un hotel. Ceilalti doi baieti sunt si ei plecati. Unul in america de 15 ani iar celalalt a murit in Spania acum doi ani.
Uitandu-ne la marul din fata casei, mi-a povestit ca intr-o zi era asa de ocupata cu niste ganduri si ca avea probleme foarte mari. Nici nu a observat marul din fata casei. Dar cand a vazut cum i-au cazut petalele folrilor in poala si-a zis ca de ce sa isi piarda tmpul gandindu-se la ce amara e viata cand se poate bucura de asa o frumusete de copac...
Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =
Poze: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
