Blogul lui Szabo Bogdan

Daca crezi in lumina, e din cauza intunericului, daca crezi in fericire e din cauza tristetii iar daca crezi in Dumnezeu, e din cauza mortii.

Ce sunt eu? Sunt doar o idee in mintea ta. Din cauza asta, sunt si o parte din tine. As fi o parte din toti, dar sunt sigur ca nu exista doi oameni in lumea asta, care sa vada lucrurile la fel, asa ca ma multumesc ca exist si eu putin in lumea ta.

Nu exist in realitate, ma nasc atunci cand citesti aceste cuvinte si mor cand le-ai uitat. Sunt o idee de'a ta si nimic mai mult. Sper ca ai inteles asta.

Totul a inceput cu un vis, care nu il intelegeam ori de cate ori ma gandeam la el. Eram acasa, brusc intr-o biblioteca cu niste oameni necunoscuti dar foarte familiari. Ma simteam foarte aproape de ei. Era foarte ciudat. Acolo am vazut-o prima data. Dupa aceea, m-am trezit brusc in apa si atat.

Eu nu visam prea des. Asta ma facea sa ma intreb ca de ce trebuie sa imi amintesc tot timpul acelasi vis, cand as putea sa visez orice altceva. Visele sunt tare ciudate in general. Multi oameni le ignora sau le interpreteaza gresit. Nu ai nevoie de carti, de vrajitori sau ghicitori sa iti dai seama de ce ai visat ceva. Cum spuneam: nu exista doi oameni care sa vada lucrurile la fel si bineinteles ca nu exista oameni care sa viseze la fel.

Unii oameni vad lumea mai  colorata decat altii, pentru ca stiu sa vada. Altii aud muzica si in fosnetul frunzelor, doar pentru ca stiu sa auda. Cum vedem lumea, e influientat de modul cum am invatat sa o cunoastem, sa o intelegem sau sa o acceptam.

Astazi stiu cum sa ma uit la un vis. Ti-as spune si tie, dar nu vreau sa se piarda farmecul de a descoperii singur acest lucru. Asa ca te invit sa imi asculti povestea...

Daca as vorbi numai in metafore as spune ca acuma sunt un om care nu mai are nimic in el. Sunt ca o panza alba care gata  sa fie pictata de catre cineva, sau un pahar, care asteapta sa fie umplut cu ceva. Un vin rafinat sau suc mere...

Dar eu nu vorbesc in metafore, asa ca nu zic nimic...

Forta fie cu voi!
= A R A P I L A=

Vreau sa stai langa mine

    ... pentru ce sunt, nu ce am fost sau am sa fiu.
    ... pentru ce fac, nu ce am facut sau ce voi face.
    ... pentru ce am, nu ce am avut sau voi avea.

Forta fie cu tine
= A R A P I L A =

Am vrut sa scriu azi ceva despre arborele genealogic, da' am zis ca nu merita, asa ca mi-a venit brusc o intrebare serioasa...

Cum sunt atatea sortimente da pasta de dinti? Adica poate un stomatolog sau chimist sa explice chestia asta.

Tot timpul apar tehnologii noi, inventii si tot felul de lucruri fabuloase. S-a inventat periuta de dinti cu argint. Oau... Pana apare cea cu aur cat mai e?

In  pastele de dinti exista tot felul de lucruri pe care eu nu observ uneori nici o diferenta. Uneori gustul difera. Dar toate fac acelasi lucru... iti spala dintii, sau ma insel? O pasta de ddinti trebuie sa faca clabuci si sa imi dea un gust placut sa ma pot pupa cu prietena eventual sa nu deranjez unele persoane din autobuz cand vorbesc si eu pe acolo.

Calciu, flour, menta, siliciu(cica) si alte tot felul de chestii prin ele. Unele in trei culori diferite te periaza de trei ori. Unele te protejeaza 12 ore, altele 24. Altele iti albesc dintii altele iti ajuta dintii sensibili. Oare nu se poate face o singura pasta de dinti care sa le aiba pe toate astea? sau toate fac acelasi lucru?

Forta fie cu voi!
= A R A P I L A =

Uite ca zilele trecute mi-am amintit si eu ca am un blog. Cum? Pai, stateam eu linistit cand cititoru' de fiduri a urlat ca a scris cineva. Era ceva cu curcubeu... Nu cunosc persoana respectiva doar am descoperit cu mult timp ca sunt in blogroll-ul respectiv. Am intrat sa citesc si am observat ca blogul meu e inca acolo. Am zis ca uite ca blogul meu exista.

Imi amintesc pe vremea cand eram tanar student in anul doi ca zicea profu' de filozofie si ce mai preda el, ca nu intelege cum unii oameni au pareri de zis unei lumi intregi, cand ei nu au nici un drept sa o faca. Aici se referea ca omul nu e un specialist in domeniu, nu are carti citite despre subiect si alte lucruri. Banuiesc ca ati prins ideea.

Si cum stateam eu acolo pe la mijlocul randului de catre usa, am zis ca da ma. De cate ori nu am scris eu pe blog parerea mea despre lucruri despre care nu am citit nimic si mi-am dat cu parerea fara sa stiu prea multe lucruri. De citit zilele astea chiar nu am timp caci e de lucru si alte aiureli dinastea. In plus oboseala asta e groaznica.

Dupa ce am dat licenta, am sperat ca va veni vacanta si ma voi odihni si eu linistit. Sa imi reglez viata. Adica sa duc o viata sanatoasa. Sa mananc regulat
sa ma culc la o ora rezonabila, sa dorm un numar rezonabil de ore noaptea, da' nici asta nu s-a intamplat. Asa se face ca sera, cand obisnuiesc(ca asa imi place) sa imi dau eu cu parerea neavizata pe blog sunt foarte obosit si imi pierd tot cheful.

Sper ca vor veni zile mai odihnitoare si nestresante.

Forta fie cu mine!
= A R A P I L A =